Vineri 15 anul asta , zi de Post !!!

           Bine v-am regasit, dragii mei !!!

           Definitia Postului (cf. DEX) spune ca este: “interdictia de a manca unele alimente (de origine animala), prescrisa credinciosilor de catre biserica, in anumite zile sau perioade ale anului “.

           Iata-ne-n postul Craciunului asadar, proaspat instaurat zilele trecute. Pentru mine a fost ieri, vineri 15 noiembrie, prima zi de Post ! Ever ! Nu ma intrebati ce m-a apucat pentru ca nu gasesc nici o motivatie demna de a fi notata aici. Nici din punct de vedere religios, nici dintr-un altul…  si nici nu vreau sa inventez…

           Pur si simplu am simtit nevoia sa experimentez. Am experimentat multe in timp, inclusiv in materie de arte culinatre ! LOL ! Toate acestea insa, au avut la baza…CARNEA ! Oricare ar fi fost ea ! Nu am refuzat nimic din ceea ce a fost gatit cu / din carne !

           Decizia fiind luata, am pregatit cu o zi inainte meniul. Mic dejun (fara de care eu nu pot trai si pe care vi-l recomand cu insistenta), cu humus, pate vegetal, tofu, paine cu seminte si multe legume proaspete: rosii, castravete, ceapa verde, ridichi. Zacusca cu fasole la vremea gustarii, iar la orele pranzului, legume la tigaie cu orez.

           Asupra acesteia din urma retete as vrea sa ma opresc, pentru ca trebuie sa va marturisesc, mi-a satisfacut pe deplin toate nevoile pe care le-am imaginat in materie de gust in timp ce mesteream in tigaie si aveam foamea-n gat ! Si pentru ca sunt convins ca va doriti sa aflati ce am pus eu acolo (in tigaie adica), nu va mai tin in suspans si va scriu mai jos reteta care pe cat de simpla pare, pe atat de savuroasa si suficienta este la o masa de tip pranz ! Sau cina !

           In primul rand trebuie sa aveti la indemana un wok. De ce wok ? Pentru ca fundul cu care este prevazut acest tip de tigaie are diametrul mai mic, astfel incat legumele se vor gati intr-o cantitate redusa de ulei.

           Dupa ce v-ati asigurat ca aveti tigaia potrivita,cotrobaiti prin frigider dupa legumele pe care le doriti gatite in acest stil, asiatic i-am spus eu, datorita condimentelor pe care le-am folosit. Iata asadar, opisul:

           ceapa /medie/ 1 buc

           morcov  1 buc

           ardei rosu 1 buc

           rosie /fara piele/ 1 buc

           champignon /medii/ 8 buc

           dovlecel /mediu/ 1/2 buc

           sos de soia

           sos dulce de ardei iute Wietnam/Vifon

           kumin macinat

           sare, piper

           ulei de masline

           supa de legume 250-300 ml /calda

           seminte de susan

           Dupa ce tigaia s-a incins, am pus ulei de masline, iar cand acesta a ajuns la temperatura potrivita, am aruncat ceapa si ardeiul tocate grosier, si morcovul tocat rondele (elipsoidale de aceasta data :)). Cand am considerat ca sunt destul de calite, am aruncat peste ele ciupercile tocate la fel, grosier adica, dovlecelul  si rosia fara piele taiate cuburi (cam 1.5 cm). Le-am lasat la sotat in continuare cateva minute alaturi de celelalte legume, timp in care am adaugat condimentele : sare, piper, sweet chilli sauce, soya sauce, kumin. Dupa alte cateva minute am adaugat supa de legume si am lasat la gatit intreaga compozitie. A fost gata cand lichidul a scazut suficient si a rezultat un sos minunat ! Aromat, dulce, picant, consistent !

           Alaturi, am pus pe platou un cub de orez cu bob lung, fiert, simplu, si am ornat cu seminte de susan .

           Cam asa :

           Recunosc, am mai gatit legume in acest fel insa, baza acestei mancari a fost evident ...carnea !  …de pui ! Legumele erau si ele pe acolo, cantitate neglijabila ! Azi doar am pomenit carnea, nu am gustat nimic ...  JUR !  :)))  

           Sa nu uit, la cina: fructe !  Dulci si bune ! Fara strop de carne ! De ce ? De aia, ca-i Post !!!  

           Rezultatul : ma simt excelent, am dormit bine, am visat frumos ! Si da, m-am trezit !… Ce bine :))
           Sfat : incercati sa tineti post ! E cel putin... sanatos !

           Cu prietenie,

                     rdb

Ardei... in sfarsit ... umpluti :)

           Am multe amintiri ...culinare ! Aceasta papa buna este una din ele, si imi aduce aminte, printre multe altele, de Bunica noastra draga si neuitata, Buna Marioara. Acum nu foarte multi ani, inca era printre noi si ne bucuram cu totii din plin de dragostea ei. Ardei umpluti facea intotdeauna cand stia ca ma intorc la Cluj si cand o vizitam, asta papam, invariabil ! Desigur, nu voi reusi niociodata sa reproduc fidel gustul, pe care cu iscusinta si alte mirodenii numai de ea stiute il dadea mancarii dar, sper sa ma apropii cat de cat. Este una din mancarurile mele preferate..Acum vreun an si ceva i-am cerut surorii mele Luciana,  reteta ( va poate confirma ! ) ...Am primit-o. Si a ramas asa, primita, la pastrare, peste timp! Ieri i-a venit randul si asta e rezultat. Sa va zica ea daca e iesit ce trebuie !!!

Ardei umpluti ...in sfarsit :))

ardei 12 buc/  medii
carne tocata porc / vita 500 gr
ceapa tocata 2 buc
orez bob rotund 1/2 cana
patrunjel tocat marunt 1/2 legatura
marar tocat marunt 1/2 legatura
cimbru uscat / dupa gust
sare
piper negru/ mix proaspat macinat
ou 1 buc
iaurt

Sos

apa 1 l ( sau fond de gaina/ vita), fierbinte
faina 1 lingura
ulei 2 linguri
pasta de rosii 200 ml
zahar 1 lingura


           Ardeii se spala, se scoate cotorul si se curata pe interior, de seminte si nervuri. Se stergsi se scurg de apa.
         
           Celelalte ingrediente se amesteca intr-un bol, pana obtineti o pasta asemanatoare cu cea folosita la chiftelutze. Cu aceasta compozitie umpleti ardeii, astfel incat sa ramana spatiu liber pana la gura lor, cam un centimetru jumate. In timpul fierberii, orezul se va umfla si astfel se va umple acest spatiu. Ii asezati frumos cu gura in sus, intr-o oala, bine sprijiniti unul de celalalt .

           Intr-o craticioara puneti la incins uleiul, apoi faina. Dupa ce s-a incorporat,adaugati pasta de rosii s stingeti apoi cu apa sau fond, si dati un clocot. Daca folositi apa, adaugati un cub de gaina sau de legume.

           Cu compozitia de mai sus, acoperiti ardeii si ii puneti la fiert cam un ceas, un ceas si un sfert, la foc mediu, prima jumatate de ora cu capac. Daca vi se pare interesant , pentru ultimele 20 de minute, se pot introduce la cuptor, fara capac,  asadar atentie la vase, toarte, manere, etc.

           La momentul servirii, presarati patrunjel, de preferinta tocat, si iaurt. Savuros, si mai multe nu !!!

           PS 1: Cu siguranta veti gasi pe internet sute de variante ale acestei minunate mancarici !!! Va asigur ca aceasta e cea mai buna asa ca, incercati-o !!!

           PS 2: Am in pregatire si alte postari, acuma ca tot m-am apucat de bucatareala...   Asa ca urmariti blogul meu ...poate va mai inspirati, cu una, cu alta !!!
         

Busuiocul tuns

Fara griji am fost ast’ vara,

Cand la Cluj am poposit,

Si cu scumpa-mi verisoara,

Fireste, m-am intalnit !

Iar daca stia saraca,

Busuiocul ca-i voi tunde,

Ascundea biata femeie,

Tufa-n casa, te miri unde !

Fara multa vorbarie,

Si cu-elan bucataresc,

Am facut din planta verde,

Un "menu" 'talienesc !

          Scurta vacanta pe care am petrecut-o vara aceasta la Cluj, orasul in care m-am nascut, mi-a incarcat bateriile care,  odata intors cu ele in capitala prea aglomerata si superenergofaga au fost mai mult decat  pregatite pentru a fi descarcate si epuizate. La nici o luna mai am doar 50% …  anyway, maine plec la Cluj : )

          Intalnirea cu prietenii si familia este prilej de mare bucurie intotdeauna. Imi pare rau ca nu reusesc de fiecare data sa–i vad pe toti cei pe care ii indragesc, regret mult asta si, sper ca sunt inteles.  Si iertat !

          De fiecare data cand ajung la Cluj, intalnirea (inevitabila, de altfel) cu verisoara mea Alexandra (care nu e nici “biata” nici “saraca”, starea ei de sanatate si “edificiul” in care locuieste contrazicand spusele poetului mai sus citat…), este prilej de bucurie, vorbarie, distractie si aproape intotdeauna, motiv de masa buna ! Copilaria noastra petrecuta impreuna, undeva in inima Maramuresului (despre care am multe de povestit), a fost presarata cu aventuri si peripetii, intre noi nascandu-se inca din acea vreme, o legatura foarte puternica, in afara celei de sange.

           Si pentru ca povestile noastre despre lume si viata consumau cu viteza maxima din energia proprie atat de necesara vietii, la un moment dat senzorul de foame ne-a avertizat ca trebuie sa (ne) alimentam  ! Si pentru ca in curtea Alexandrei,  am ochit eu o tufa de busuioc in ghiveci, am hotarat ca trebuie tuns si transformat intr-un sos bun, pe care italienii il numesc (si bine fac…),  pesto ! N-a opus rezistenta nimeni, nici macar tufa ! Si unde sa pui pesto, mai bine decat peste niste paste delicoase …?

           

       Asadar , Paste con pesto a la Alessandra !

tufa cu pricina !!!

           Din biata planta (verde) a ramas jumate, s-au adunat 300-400 gr. de frunze proaspete si aromate pe care le-am spalat si uscat  bine, urmand a fi tocate in blender. Operatiunea odata incheiata  am adaugat 50-100 ml. ulei de masline, usturoi 8-10 catei, putina sare si la final parmezan ras 50 gr., amestecand cu blanderul in continuare. La finalul reprizei  de mixare, a rezultat o compozitie cremoasa, cu consistenta apropiata de cea a smantanii bune, omogena si extrem de parfumata. Seminte de pin, zis si Pinus Pinea, nu am avut (desi reteta le recomanda ca fiind indispensabile si de neinlocuit ...),  in gradina erau doar Tuja si trandafiri care nu produc  seminte atat de celebre… Va asigur ca sosul a fost minunat chiar si in lipsa necesarelor bobite !!! Daca  vi se pare ca e mult usturoi, nu micsorati cantitatea… aroma  puternica a acestuia   se va imprastia printre paste si va ramane exact atat cat trebuie.

          Din camara bine ascunsa sub scara principala a casei, Alexandra a scos o punga de paste, un fel de pappardelle dar mai mici, adica mai scurte. Bune ! Am fiert  300 gr. (doua portii zdravene), conform indicatiilor producatorului, si intre timp am pus la incins intr-o tigaie mare, ulei de masline. Odata fierte pappardellele noastre, le-am scos fara a le scurge de apa, si le-am aruncat direct in tigaia incinsa  mai inainte amintita.  Peste ele am adaugat sosul de busuioc, care la intalnirea cu uleiul fierbinte si-a imprastiat aroma si culoarea, printre  pastele moi si pufoase ! Sigur, pentru a echilibra cromatic poza, ar fi fost bune niste rosii cherry, aruncate dinainte in tigaie… insa, nu a sesizat nimeni acest neajuns intrucat nu a mai fost timp pentru astfel de observatii (si eventuale comentarii...).  In schimb, am mai aruncat o mana  buna de parmezan deasupra, asa ca…  tuche finale !!!

          Abia scoase si aranjate in farfurii, am savurat minunatul meniu facut la repezeala, dar cu mare drag !!!  Recomand alaturi un pahar (doua) de vin alb, demi, rece… mai ales daca sunteti in compania cuiva si  aveti de vorbit, dezbatut, amintit,etc. etc.

          Taman bine dupa ce am ras ce era de ras si de racait din blide, a sosit un var de-al nostru,Florin, cu familia….   din Italia !  Noroc ca nu le era foame !!! …sau le era…???

          Cu drag, rdb

          PS : intrebare: era mai inspirat sa fi inceput cu ..”foaie verde busuioc… “ ?  sau ceva, gen …??? J

Ganduri-randuri de inceput

          A trecut ceva vreme de cand in mintea mea, se coace gandul de a scrie una-alta despre bucatareala si alte obiceiuri. Si asta pentru ca, ma stiu atras de acest spatiu minunat, in care multi dintre noi, muritorii,  petrecem ore bune, in compania gusturilor, mirosurilor imbietoare, a cratitelor, polonicelor si ale altor ustensile mai mult sau mai putin sofisticate, a  retetelor provenite te miri de unde, si a celor mai diverse ingrediente pe care le consideram potrivite spre a ne satisface nevoia si pofta de mancare.  Intre cele enumerate mai devreme, exista posibilitatea combinarii intr-o infinitate de moduri, in urma acestora rezultand de cele mai multe ori un produs culinar cu apreciabile calitati estetice si gustative.

         Asadar, provin dintr-o familie unde se "bucatareste" zilnic, din perimetrul intotdeauna mult restrans dedicat acestei indeletniciri iesind cele mai bune sarmale, fripturi, ciorbe si minunate alte mancaruri ! Sa nu mai pomenesc de muraturile care nu ajung, saracele de ele, sa treaca iarna... sau de mult prea gustoasele si vesnic insuficientele conserve de diverse legume, care ne coloreaza mesele din toamna tarzie pana spre primavara... Chiar si acum cand kilometrii de rafturi cu cele mai diverse conserve ocupa suprafete considerbile in supermarketuri, bucuria de a vedea rafturile camarii si ale pivnitei pline cu bunataturi, este incomparabila. Am crescut deci in oranduiala unei bune gospodarii si doresc sa abordez cele mai interesante mijloace spre a-i pastra si continua traditia ! Parinti, bunici si strabunici, unchi si matusi, veri si verisoare, intreaga familie si alti apropiati, si-au adus contributia la prelungirea acestei frumoase traditii, urmand ca prin scrierile ce vor urma sa aduc sprijinul si aportul meu la aceasta minunata desfasurare de obiceiuri si sa va impartasesc, cu drag, parte din ele.

          Veti incerca sa va amintesc intamplari, traditii si  obiceiuri mai mult sau mai putin culinare, mai vechi sau mai noi, moderne sau traditionale, cu stil, sau poate, unele mai...rudimentare, mai simple ! In orice caz, retete de mancaruri bune, intotdeauna incercate / reusite  in bucataria proprie (si nu numai) !

          Imi doresc dragi prieteni, sa va stiu alaturi, cu comentarii, idei, aprecieri (sau nu), sa ne bucuram impreuna si in acest larg spatiu virtual, unde suntem liberi sa gustam din ochii, fara grija vreo unei diete, tot ce credem ca ne bucura papilele gustative si "sistemul video" din dotare  !

          Cu drag,
                       rbd